Iti scriu acum…
Din noianul de lucruri la care tehnologia ne-a convins sa renuntam parca niciunul nu a dat o palma mai mare romanticilor ca renuntarea la scrisori. Cei care se mai incapataneaza sa puna mana pe condei si sa scrijeleasca pe hartie la ore tarzii ale noptii s-au imputinat masiv si locul le-a fost luat de o specie noua: grabitii, cei care cioplesc in cuvinte, pentru a intra in tiparul timpului lor atat de pretios. Cand ai zis ultima data „Iti scriu!” sau „Sa-mi scrii!”? Nu o mai faci, in schimb comunici des si sec prin SMS-uri, email-uri, tot felul de mesaje instant, esti nerabdator, vrei raspunsuri acum! Cum nicio cafea instant nu va avea aroma si savoarea unei cafele la ibric, la fel nici mesajele scurte nu vor avea vreodata greutatea pe care o aveau scrisorile.
Se spune ca traim intr-o lume a tuturor posibilitatilor si atunci ma intreb de ce le eliminam voit pe cele mai frumoase dintre ele?
In continuare iti scriu…
Sunt sigura ca exista acum oameni care nu stiu ce gust are lipiciul unei scrisori trimise de departe catre mama, bunica, un prieten bun, un iubit sau o iubita. Si e pacat.
Nu zic sa ne exilam de progresul tehnologic, sa nu ne folosim de toate avantajele aduse de el, propun doar sa nu uitam lucrurile care ne-au insotit de-a lungul veacurilor si care poarta un farmec milenar, ca o bijuterie veche de familie pe care cu siguranta nu te gandesti sa o arunci la gunoi…
Iti scriu din inchisoare…
Cine sunt ultimii romantici? Cum probabil suspectezi deja, puscariasii sunt cei care, fortati de imprejurari, mai pun mana pe condei pentru a lua legatura cu cei dragi. Eu zic totusi ca exista cai prin care te poti pune iar pe scris, fara sa fie nevoie sa furi o gaina! Cu siguranta ai un prieten, vreo ruda sau vreo…mare iubire undeva „pe’afara” (desi nu e musai sa fie departe) cu care stai la povesti pe Skype, si cu care ai putea incepe o asemenea aventura. Mirosul hartiei, al cernelii, emotia cand scrisorica iti scapa din mana pentru a lua drumul deschis de „gura” cutiei postale, nerabdarea de a primi un raspuns, uitarea si, normal, raspunsul, atunci cand te astepti cel mai putin. Cu ce se poate compara momentul in care vezi un colt alb in cutiuta postala din scara blocului? Cu nimic, va spun.
Asadar, omule grabit, iti scriu in speranta ca vei scrie din nou cuvinte si nu doar le vei tasta.
Cu drag,
Eu
Comentarii recente