Tot pedaland am realizat ca nu cunosc istoria bicicletei…
…acest mijloc de transport atat de neamenintator, in comparatie cu masinariile ale caror motoare, claxoane, tevi de esapament ne polueaza olfactiv, fonic si auditiv zilele. Si, desi multi dintre noi o conducem zilnic, desi nu e doar un mijloc de transport ci si un mijloc de comunicare a visului ecologist, ei bine istoria bicicletei ne este aproape necunoscuta.
In acest moment exista aproximativ un miliard de biciclete in lume, de doua ori mai multe decat automobilele. Desi atat de populara, bicicleta vine cu o poveste destul de controversata si contestata de-a lungul vremii. Exista multe versiuni ale genezei bicicletei, insa este putin probabil ca vreun istoric sa o depisteze pe cea veritabila.
Bicicleta este un vehicul ciudat. Pasagerul este motorul. ~ John Howard
Istoria bicicletei…una incerta
Din acest motiv, nu ii vom acorda niciunui personaj istoric numele de inventator al bicicletei ci pur si simplui ii vom 
enumera pe cei care au contribuit in vreun fel sau altul la nasterea acestei minunatii. Acestea fiind spuse, iata care sunt oamenii carora trebuie sa le multumim atunci cand dam fara nicio grija la pedale:
Leonardo Da Vinci, este primul care a prezentat ideea de bicicleta, in anul 1493, de la schita sa ajungandu-se in sute de ani la bicicleta atat de familiara noua.
Contele francez Mede de Sivrac – un alt nume important in istoria bicicletei, a prezentat lumii in 1791 inventia numita „Celerifere”; inventia consta in doua roti conectate intre ele prin intermediul unei rame de lemn si era decorata astfel incat sa arate ca un cal sau ca un leu. „Celerife” nu avea pedale, nu putea vira, fiind considerata la vremea respectiva doar o alta jucarie de lux.
Baronul german Karl Drais von Sauerbronn – considerat de majoritate inventatorul bicicletei, a creat „Laufmaschine” (masina de alergat), numita de presa franceza „Draisienne”. Aceasta varianta era construita in totalitate din lemn, nu avea pedale, iar „conducatorul” trebuia sa se impinga cu picioarele in pamant pentru a se deplasa inainte. Inventia a fost prezentata pentru prima oara la Paris in 1818.
Ernest Michaux si fratele sau, Piere – aduc o imbunatatire considerabila bicicletei, adaugandu-i in 1865 un ingredient esential: pedalele. Inventia, numita „Velocipede”, desi indepartata ca forma de ceea ce numim noi astazi bicicleta, este poate cel mai popular vehicul istoric, caracterizat printr-o roata foarte mare, si o alta, mult mai mica, in spate. Carcotasii vremii au denumit-o „bone shaker” (scuturator de oase) din cauza zdruncinaturilor si clantanelilor de dinti resimtite de cei care se aventurau intr-o calatorie in saua sa. Acest model a fost o adevarata atractie la sfarsitul secolului XIX-ul, desi costa foarte mult – echivalentul a salariului mediu al unui muncitor pe sase luni – si, in plus, era si foarte periculoasa!
Istoria bicicletei nu se va incheia!
In 1885 englezii produc ceea ce ei au numit „safety bike”, foarte asemanatoare bicicletei acutale, din punct de vedere functional si al formei. Incepand secolul XX, bicicleta dobandeste numeroase imbunatatiri fata de modelele anterioare, insa nu sufera transformari radicale. Doar dragostea pentru acest vehicule pe doua roti creste considerabil in sufletele noastre de la o zi la alta si, desi nu ne putem lipsi in totalitate de functionalitate automobilului, bicicleta este si va ramane vehiculul de suflet al omenirii. Caci ea e poate unul dintre putinele lucruri de care se pot bucura in aceeasi masura un copil si un… “om mare”. 😀
Comentarii recente