1 mai muncitoresc: propaganda cognitiva
Primul lucru ce imi trece prin minte atunci cand pronunt 1 mai (muncitoresc): eu pe un prosop, sub prosop nisip, in mana o bere. Rece. Nu mai trebuie sa zic multe ca toti sa avem deja tabloul complet al acestei fantezii. E 1 mai si suntem la mare.
Dupa ce ne scuturam putin de nisip, incep sa ne treaca prin minte si alte informatii: Ceausescu, defilari, propaganda, soimi, pionieri. 1 mai a fost pentru prima oara sarbatorit la noi in tara in 1890, de catre miscarea socialista. In era ceausista, de 1 mai se desfasurau defilari grandioase. Tovarasul Nicolae Ceausescu si tovarasa consoarta erau intampinati cu „sentimente de inalta pretuire si dragoste fierbinte ale intregului popor”. Cam asta stim despre aceasta zi.
Ceea ce nu cunoastem multi dintre noi despre 1 mai muncitoresc…
…este ca aceasta zi nu isi are radacinile in ideologia comunista, ci undeva peste hotare, unde a incoltit acum mai bine de 100 de ani.
Sarbatoarea a fost decretata ca un omagiu adus victimelor grevei generale din Chicago din 1872.
In 1872, aproximativ 100.000 de lucratori din New York, cei mai multi dintre ei din industria constructiilor, au demonstrat cerand reducerea timpului de lucru la 8 ore pe zi. Pe data de 1 mai a aceluiasi an, sute de mii de muncitori au protestat pe intreg teritoriul Statelor Unite. Cea mai mare demonstratie a avut loc insa la Chicago, in cadrul careia au participat 90.000 de demonstranti. Rezultatul a fost unul major: circa 35.000 de muncitori au castigat dreptul la 8 ore de munca pe zi, fara ca salariul sa le fie redus. Tragedia s-a petrecut la 3 zile dupa eveniment, cand in Piata Heymarket din Chicago au avut loc mai multe incidente violente, soldate cu multi raniti si cativa decedati.
Aceasta este istoria, e bine sa o cunoastem, insa prefer sa asociez in continuare ziua de 1 mai cu prima imagine descrisa. Si nu cred ca sunt un caz izolat. Tu ce faci de 1 mai?
Comentarii recente